Mergem la birou unde muncim fără oprire și uneori fără rațiune, doar din dorința de a avea succes. Facem săptămânal cumpărături din supermarket ca și când mâine se vor inchide toate magazinele si nu vom mai avea de mâncare niciodată, ca mai apoi să aruncăm o bună parte din hrana alterată. Visăm mereu să ne cumpărăm haine, genți și pantofi nouă și copiilor noștri și când nu putem să o facem, devenim brusc niște victime alintate. Vedem multă valoare în material și prea puțină în experiențe și în emoții.
Citim cărți de parenting, ne simțim epuizate de nesomn și de oboseală alături de bebelușii noștri, verificăm de două mii de ori câte grame sau mililitri manâncă, suntem îngrozite de orice tantrum sau împotrivire ar avea, ne pasă de gura lumii mai mult decât avem curajul să o recunoaștem, ne stresăm pentru fiecare bubiță și fiecare fir de păr nelalocul lui, suntem rele și prea puțin empatice cu alte mame, judecăm în fiecare zi. Și probabil că este firesc să fie așa! Este o stare de normalitate în colțul nostru de lume.
Dar sunt și alte colțuri de lume, și alți oameni. Ce ne face să creștem ca ființe măcar puțin și să devenim un strop mai toleranți, mai buni cu noi și cu cei din jurul nostru este ca uneori să ieșim din cutia noastră și să experimentăm și alte lumi, fie și virtual. Doar așa putem înțelege cât suntem de mici de fapt, cât este de mică lumea noastră, cât de puțin importante sunt lucrurile pentru care ne consumăm sănatatea și cât de fără rost ne este răutatea.
Am văzut un film minunat al cărui personaj central este un copil, un copil puțin mai mare decât fiul meu. Nu îmi aduc aminte să fi trăit în ultimii ani, cu atâta suflet o altă peliculă, poate și pentru că în ochii personajului principal l-am văzut mereu pe fiul meu. Un film în care o mamă nu va avea nevoie de vorbe pentru a înțelege trăirile și emoțiile unui copil. Vă încurajez să vă dați voie să îl vedeți, cu emoție, cu bucurie, cu tristețe și să îmbrățișați cu inima deschisă fiecare clipă. Este o poveste reală cu final fericit, o poveste care te pune pe gânduri și te face mai umil, mai puțin important, îți ostoiește ego-ul devenit parcă prea mare în lumea noastră prea mică. Darul cel mai de preț pe care îl primești este că la final vei fi recunoscătoare! Și în recunoștință stă de fapt fericirea. Îți promit că îți vei strânge altfel copilul în brațe.
Numele filmului este Lion, are 6 nominalizări la premiile Oscar și multe alte nominalizări și premii în galele de specialitate. Cu Dev Patel și Nicole Kidman, filmul este o ecranizare după memoriile lui Saroo Brierley și a lui carte „A long way home”.
Avem atât de multă nevoie de momente ca acestea, în care să fim puși pe gânduri. Nu putem face asta în fiecare zi, dar din când în când avem nevoie.
Nu văd nimic mai nedrept pe lume decât suferința și lacrimile unui copil, și tare m-aș bucura ca în această viață să pot șterge cât mai mulți obraji. Cu gesturi mici dar conștiente! Să fim deschise! <3
