După ce apar copiii adio cafenele seara, sau restaurante sau filme fără număr! Totul se dă la schimb cu cine nesfârșite, băițe de seară, adormit balauri, amenințări de tipul „dacă nu adormi în 5 minute…” și respiratul adânc și izbăvitor semn că am învins și astăzi. Părintele și copilul sunt încă în viață!
Ei bine, aseară împreună cu prietena mea ne-am propus să ieșim. Curajoase mame! Urma să lăsăm bărbații acasă, că doar n-or muri cu doi copii fiecare.
Nu știu cum se face și unde anume sunt localizați, dar au aștia mici niște senzori de tip „pleacă mama de acasă și mă părăsește” maximi!
Celui mare i-am spus că ies, că am nevoie de timpul meu alături de prietena mea și că nu, nu pot să îl iau și pe el noaptea în oraș. A înțeles și m-a pupat drăgăstos după cele fix patru lacrimi false.
În schimb cea mică și-a zis că nu, no way mama ei nu pleacă nicăieri! Că doar de aia a făcut copil mic să facă bine să stea acasă, ce atâta ieșit. Plâns vinețiu, suspine de zici că atunci o abandonam și moș Ene îngrozit și speriat.
Am tot cerut amânări prietenei mele până când s-a făcut târziu și eu am transpirat din nou. Făcusem duș degeaba! Și știți și voi cât efort presupune un duș când ai un bebeluș!
Până la urmă am adormit inamicul, mi-am pus rochia verde și pantofii argintii și am ieșit. Prietena mea a venit la scară cu mașina, mi-a deschis portiera, a oprit motorul, a dat drumul la muzică și mi-a întins o bere fără alcool. Și uite așa am stat la povești o oră și jumatate în mașină, în fața casei ca doi bețivani. O oră și jumătate! Punem pariu că dacă plecam eram chemate înapoi după 15 minute? Am mai fost noi o dată la o inghețată de 13 minute!
Nu știu voi da’ noi am găsit soluția! Dacă nu mergem noi la cafenea vine cafeneaua la noi!
Și așa nu se mai stresează domle’ nimeni că suntem în fața casei! Noi relaxate, soții relaxati și bebelușii somn! Senzorii lor detectează locația mamei, că sunt fini!
Împrăștiati vorba!
