Nu împlinise Horia încă un an când am fost la mare cu prietena mea și cu bebelușul ei, ca fetele cu bebelușii. Plaja era mai goală, nu începuse încă vacanța. A fost primul înec la care am fost martore amandouă și sper că ultimul.
20 de ani, băiat, super bun înotător. Marea cu valuri dar nu ceva de speriat. Cu o săptămână înainte el și sora lui își pierduseră tatăl iar prietenii îi aduseseră aproape forțat la mare.
Ce m-a șocat atunci a fost liniștea actului de înec și rapiditatea lui. A durat cu totul nici măcar 10 minute, totul într-o liniște mare. Nu zbateri, nu urlete, nu țipăte minute în șir, așa cum credeam eu că se întâmplă. Până a ajuns salvamarul era prea târziu. Salvarea a venit după mai bine de 40 minute. Too late!
Încep vacanțele, bucuria noastră și a celor mici. Fiți cu ochii în patru! TOT timpul! E nevoie de doar câteva secunde sau minute de neatenție!
Va las un articol mai jos. L-am citit acum ceva timp și mi-a rămas în minte și cred că merită citit de fiecare părinte. Un articol care ne atenționează cu privire la ce semne să fim atenți pentru a putea preveni o tragedie.
http://m.adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/mitul-ucide-linistea-calmul-inselator-inecului-mor-copiii-parinti-1_53808bae0d133766a8f04889/index.html
Sursă: www.adevarul.ro
