Am momente când mă simt cea mai rea mamă din lume și când mă tem că o să îmi marchez copiii pe viață, cu ceea ce fac sau spun. Am momente când simt că tot ce am făcut până acum în materie de creștere copil e greșit. Că poate ce am aplicat sunt doar povești.
Am momente când piticul mă supară și nu mai am timp sau dispoziție să înțeleg ce e în spatele comportamentului său. Văd doar efectul și mă enervez.
Am momente când îmi e rușine de cei din jur cu ceva ce face copilul meu. Și deși știu că părerea lor nu este cea mai importantă ci el este, mă afectează. Știu că de fapt mai totul este despre mine și despre rușinea mea, despre teama de a fi judecată că nu sunt o mamă bună, și nu despre ce a făcut el de fapt.
Mă frustrează uneori să văd că la alte mame totul pare minunat și doar eu am astfel de momente. Sau poate că doar puține alegem să vorbim despre ele. Am momente de vinovăție îngrozitoare, de neatenție, de lipsă de conexiune, de lipsă de chef de a mă juca sau de a fi în acest rol greu. Momente în care m-aș întoarce în timp BK (before kids).
Am momente când doar vreau să stau, să nu fac nimic și să mă lase toată lumea în pace. Am momente când îmi vine să plâng, să urlu sau să o iau la sănătoasa. Am momente când totul mi se pare greșit și nici o strategie aplicată nu funcționează!
Astăzi este un moment!
Noroc că sunt doar momente și cum spunea doamna O’Hara „tomorrow is another day!”
