Studiile spun că un alt factor care influențează calitatea vieții de cuplu după apariția unui copil este modul în care bărbatul își asumă rolul de tată. Rugat de un reporter să sintentizeze într-o frază cel mai important factor care influențează calitatea vieții de cuplu, Gottman (poate cel mai prolific cercetător pe aceasta direcție de studiu) menționează măsura în care femeia reușește să-l implice pe soț în îngrijirea copilului. Pare simplu, deși generațiile recente de mame au de gestionat o lungă tradiție conform căreia îngrijirea copiilor si a casei revenea exclusiv femeii. De ce ar fi necesar sa ne implicăm partenerii în rutina zilnică a copilului, dincolo de faptul că resursele noastre energetice au niște limite?
După nașterea unui copil, femeile devenite mame tind să se grupeze, își creează comunități. Fenomenul paralel este că bărbații tați treptat sunt excluși sau se autoexclud într-un fel sau altul. Mulți tați reacționează prin a se retrage din relația cu copilul și a se refugia în muncă. Aceste fenomene nu întârzie să se repercuteze asupra vieții de cuplu, cei doi ajungând să ducă vieți care se intersectează in prea puține puncte.
Știați că deși un copil nu se retrage emoțional din relația cu o mama nefericită în cuplu, același copil se va retrage emoțional din relația cu un tată nefericit? Retragerea aceasta din relație, pentru copil, poate avea consecințe negative în planul dezvoltării sale. Femeia-mamă este cea care mediază relația dintre copil și tată, în felul acesta sprijinind formarea atașamentului dintre aceștia.
Care sunt beneficiile pentru copil ale unei bune relații cu tatăl?
1. Tatăl se joacă diferit cu copiii (le oferă mai multă libertate de explorare, sunt mai flexibili în a renunța la un joc de care copilul nu este interesat, jocurile mai smucite ale taților îi ajută pe copii sa își dezvolte autocontrolul)
2. Joaca foarte energica cu tații este un bun predictor pentru cât de bine se vor integra copiii în colectivitate
3. În unele studii, cel mai bun predictor al empatiei copiilor este măsura în care tații au fost implicați (și disponibili emoțional) in viața copiilor în jurul vârstei de 5 ani
4. De asemenea, cele mai bune relații de cuplu și integrare în comunitate la vârsta adultă le au copiii care au beneficiat de o relație cu un tată afectuos în copilărie.
5. Abilitățile intelectuale și verbale, precum și performanța academică sunt și ele influențate de calitatea relației cu tatăl.
Însă, pentru ca toate acestea să fie valabile, nu este suficient ca tații doar să fie prezenți, ei trebuie sa fie disponibili emoțional. Iar asta o pot face fie că locuiesc cu mama copilului, fie că nu. Bărbații care în ipostaza de tată sunt autoritari, pedepsesc, sunt duri și reci vor avea un impact negativ asupra dezvoltării emoționale și intelectuale a copilului.
Ce relevanță au aceste fapte pentru viața de cuplu?
1. Daca relația dintre iubit – iubită este conflictuală, bărbatul va tinde să se retragă atât din relația cu partenera, cât și din relația cu copilul
2. Cu cât bărbații sunt implicați mai mult în viața copilului (de la asistarea la naștere, învățarea modului in care pot fi hrăniți, jocul, vizitele la doctor etc.) cu atât mai rare vor fi conflictele in cuplu.
3. Femeile sunt mai atrase sexual de bărbații pe care îi văd jucându-se cu copiii (reciproca nu este valabilă)
4. S-a observat o corelație între două fapte: bărbații care fac treburi casnice și satisfacția sexuală a femeii (corelația nu ne spune că un fapt conduce la celălalt, dar cu siguranță anumite trăsături ale unui bărbat care se implică în viața casnică sunt responsabile și de cât de abil este în a-și satisface sexual partenera). Se spune că aceasta corelație este cu atât mai mare cu cât acei bărbați fac treburile respective din proprie inițiativă.
5. Numărul de responsabilități pe care un cuplu cu copii le are de îndeplinit este uriaș (o asemenea listă poate ajunge și la câteva sute de sarcini). În acest context, este firesc ca partenerii să simtă că pierd controlul. O soluție la această problemă este o distribuție clară, pe hârtie, de tipul cine-ce-face. De ce au mamele nevoie de ajutor? Iată doar un exemplu. În primul an copiii plâng mult. Asta generează (în special în mame) o reacție arhetipală de a interveni pentru a proteja, hrăni, liniști. Se întâmplă foarte des și în timpul nopții ceea ce duce la deprivarea de somn. Simpla deprivare de somn pe termen lung conduce la depresie. Mamele depresive nu vor putea fi suficient de disponibile emoțional nici în relația cu copilul, nici în relația cu partenerul.
Toate aceste informații sprijină ideea necesității de a resemnifica rolul partenerului în viața complexă a unei familii cu copii. De multe ori, cu toții, suntem tentați să ducem mai departe modelele de existență pe care le-am văzut la părinții noștri. Uneori, modelul lor de cuplu ajunge sa se înfiripe și in relația noastra actuală, mai ales în aceste perioade de maximă vulnerabilitate. Ceea ce o femeie are în interiorul ei ca imagine despre ceea ce înseamnă tata (și aici contribuie propriul ei tată, imaginile culturale despre tată etc.) va tinde să aștepte de la comportamentul partenerului ei în ipostaza de tată.
Ioana Kessler este psihoterapeut si consilier psihologic, cu specializare in psihoterapia individuala a adultului si in consilierea psihologica a cuplului, stagiile de formare continua cuprinzand consilierea pre si post natala a mamei, precum si consilierea cuplului cu copii.
Pe Ioana Kessler o puteti gasi pe email, la adresa [email protected].
