Ma uit la Praslea care acum doarme relaxat langa mine in pat. Adoarme atat de usor langa noi si e atat de linistit. Mai pune cateodata o manuta pe mine sau se taraste efectiv ca sa stea lipit cu nasul de corpul meu. Piciorusul e mai mereu catarat pe tatal lui. Cred ca asta e fericirea! Ceea ce simt eu acum privindu-i! Nu as vrea sa o pierd pentru nimic in lume! Asadar declar in mod deschis ca ma doare in cot de toate cartile, site-urile sau lumea din jur care isi da cu parerea despre cum un copil „trebuie” sa doarma la el in patut! Eu mi-am schimbat parerea big time! Locul lui e langa mine si tatal lui. Avea dreptate emigranta din Tenerife: „peste tot in natura puii dorm la pieptul mamei. Nu in grota, scorbura, tufisul de langa!”