În ultimii ani m-am uitat mult la mine, m-a durut ce am găsit, am înțeles ce am bun, am văzut ce mai e de schimbat și am încercat să schimb. De la un om care judeca orice foarte ușor am înțeles că nu ăsta e rolul meu și am devenit mult mai lipsita de judecată. Însă oricât imi doresc sunt anumite subiecte la care nu pot. Nu pot încă și pace!
Am asistat fără să vreau la niște palme date unui copil mai mare pentru lecții. Posibil o palmă și un tras de urechi/păr. De ce? Pentru că nu se concentra și nu performa așa cum și-ar fi dorit părintele, care desigur făcea lecțiile împreună cu copilul. Hmmmm! Cum să ma exprim elegant? Este una dintre cele mai mari mizerii ever. În primul rând pentru că faci lecțiile cu copilul ca și cum ar fi ale tale, luându-i orice șansă de a se responsabiliza și imaginându-ți că ești atât de deștept încât îl poți ajuta. În al doilea rând pentru că ești un grobian când lovești din așa motiv. Scuze, când lovești punct! Ce îi oferi copilului tău? Pai ia să vedem: îl umilești îngrozitor și îi iei șansa să vadă pe pielea lui ce înseamnă să reușești ceva singur. Îi arăți tu cine e șeful cu riscul, ba nu, cu certitudinea că peste ani ii va arăta și altul același lucru, iar el va accepta fară împotrivire, doar asta a învățat acasă, nu? Să nu uiți niciodată că un copil supus părintelui, va fi un adult supus altora.
Apoi eu nu înțeleg un lucru. Never have! Dacă ești nemulțumit de viața ta profesională, dacă nu câștigi suficient, dacă ți se pare că nu ai făcut mare lucru cu studiile tale de ce devii profesorul copilului tău? De ce nu ai decența să accepți nivelul tău, să te dai la o parte și să îti ajuți copilul să facă mai mult decât tine. E clar că ceva nu a mers la tine, nu? Asta doar dacă nu ești suficient de bătut în cap încât să crezi că nu ai făcut nimic pentru că nu ai avut noroc. Atunci nu ai vreo șansă să pricepi ceva. De ce crezi ca devenind tu profesorul copilului tău îl vei duce pe alt drum? Nu îl vei duce, ba va ajunge să te urască profund și să te mintă continuu. Pentru că meriți! Meriți din plin!
Am avut niște părinți care nu au făcut o lecție cu mine, însă mi-au oferit tot suportul lor ori de câte ori am avut nevoie. My school was my school și pentru asta nu le pot mulțumi suficient. În timp ce colegii mei erau certați sau bătuți pentru note și își mințeau zilnic părinții, ai mei știau toată viața mea. De la mine! Nu vreau să stau vreodată în calea copilului meu, pentru că nu ma cred superioară lui ci din contră. Merită să facă mai mult și mai bine decât am făcut eu.
În comunitatea LaPrimulBebe avem mame de bebeluși sau de copii până in 4 ani, și știu că acest mesaj nu este neapărat pentru ele, nu acum. Dar dacă va pune pe gânduri și o singură persoană cu rezultate peste ani, eu mă declar fericită! Să aveți o noapte plină de somn. Când sunt mici avem de-a face cu lucruri ușoare se pare :).
Nici eu nu sunt de acord cu facut temele cu copilul. E tocmai dovada de exemplu prost. Eu fac lectii langa copil: imi scot caietele mele de engleza si copilul caietele lui. Studiem cot la cot, cer parerea, ea pe a mea etc.
Copilul copiaza ce vede: gesturi, emotii, nu ce i se spune …