Subiectul bone este un subiect foarte des abordat in comunitatea LaPrimulBebe, si de aceea mi se pare interesant de discutat si dezbatut mai pe larg.
Auzim foarte des, ca bonele sunt un fel de balauri cu zece capete care nu au grija deloc de copiii pe care ii au in grija, care fumeaza in parcuri langa carucioare, care fac gasca cu alte bone impreuna cu care isi barfesc angajatorii, si care numai atente la jobul lor, adica copiii nostri, nu sunt. Ca mai toate la interviul de angajare au parut ingeri si apoi s-au transformat peste noapte in monstri.
Sunt atat de des si cu atata patima povestite aceste lucruri, incat proaspetele mame sunt ingrozite de momentul in care vor incepe serviciul si vor fi nevoite sa isi lase copiii pe mana acestor doamne.
Mai nimeni insa nu povesteste despre cazurile fericite, cazurile de bone care iubesc copiii si familiile pe care le ajuta, bone dedicate, serioase, empatice, bone care devin in timp, parte din familie. Pentru ca nu-i asa, nu sunt atat de „sangeroase” aceste povesti? Si asa cum bine stim emisiunile pozitive nu fac mai niciodata rating.
S-ar putea ca si noi sa plecam gresit in cautari. Uitam ca in primul an, copiii nu au nevoie de bone care sa ii invete sa citeasca, sa scrie sau sa vorbeasca limbi straine. In primul an, copiii au nevoie de dragoste si caldura, de apropiere, de joc pe podea, de rasfat, de multa interactiune. Iar pentru asta avem nevoie langa copilul nostru de un om fundamental bun si curat sufleteste. Cand gasim un om bun, cu adevarat bun, restul va fi usor. Pentru ca un om bun, de bun simt, va sti cum sa se poarte cu copilul, il va iubi, va fi loial, va aduce multa liniste in casa noastra.
Sigur ca si noi avem un rol important in aceasta relatie. Aud des intrebarea „ar trebui sa platim bona si in concediu?”. Mie mi se pare de bun simt sa tratam bona, exact asa cum ne dorim sa fim si noi tratati. Cand plecam in concediu, noi nu suntem platiti? In plus, haideti sa retinem ca bonele au in grija cel mai pretios avut al nostru. O bona obosita, care nu se simte valorizata, care nu se simte bine in casa la noi, care simte ca ii este calculat fiecare minut in minus la bani, este cea care va interactiona cu al nostru copil. Ne-o dorim asa? Sau ne dorim sa fie odihnita, vesela, apreciata, multumita?
Unde putem gasi o bona potrivita noua? O putem gasi prin recomandarile prietenilor si cunoscutilor sau o putem cauta prin agentii de bone. In ambele cazuri cel mai important este sa ne ascultam instinctul. Ce simtim noi cand o vedem si cand vorbim cu ea, ce simtim noi in preajma ei. Daca simtim ca ceva nu ne place, ar trebui sa ne ascultam imediat instinctul. Instinctul mamei nu da niciodata gres. Faptul ca o bona a crescut copiii prietenilor nostri si acestia au fost multumiti de ea, nu inseamna ca va fi si pentru noi o varianta buna. Alegerea bonei este ceva foarte personal. Suntem atat de diferiti si avem valori si comportamente atat de diferite, inca experientele altora nu sunt neaparat o garantie ca si la noi va fi la fel. Nu cred ca a fi o bona cu multa experienta este neaparat un plus. Poate sa fie un plus pentru ca da, este mai stapana pe ea, dar poate sa fie si un minus pentru ca ar putea fi deja plictisita de job-ul ei si va aduce in noua familie, obiceiuri de la cea veche, pentru ca ii este mai simplu asa.
Exista pe piata numeroase agentii de bone. Asta nu inseamna ca toate sunt si de calitate. Alegeti o agentie serioasa care isi verifica oamenii foarte bine, care isi asuma responsabilitati, care va ofera un dosar complet al acestora. Cereti toate documentele, analizele complete la zi si contactele persoanelor pentru care au mai lucrat.
Dupa ce ati gasit bona potrivita nu va opriti din a va asigura ca totul merge bine. Cel mai bun mod de a va proteja copiii este montarea camerelor de luat vederi in casa. Exista astazi tot felul de posibilitati ca sa faceti asta. De la cele mai ieftine la cele mai sofisticate. Neaparat anuntati bona inca de la interviu ca aveti sistem de supraveghere. Cele care nu au nimic de ascuns nu vor avea nici o problema cu asta. Pana la urma este firesc ca parintii sa verifice ce se intampla cu bebelusul lor, bebelus lasat practic pe mana unui necunoscut. Strategia „lasa, ca nu ii spunem de la inceput, o supraveghem pe ascuns ca sa vedem ce face” e cel mult copilaroasa. Ideal ar fi sa prevenim si nu sa pedepsim dupa, nu-i asa? Ce rost ar mai avea atunci? Aflat sub supraveghere permanenta, nimeni nu se poate preface mai mult de trei saptamani oricat de vigilent ar fi. Astfel o sa va puteti da seama rapid ce fel de om are grija de copilul vostru.
Varianta, „fara camere, noi mergem pe incredere” nu este neaparat o idee buna. Exista multe cazuri in care, desi bonele pareau minunate si parintii erau foarte multumiti, acestia au descoperit cum nu le erau hraniti copiii, cum li se dadeau somnifere ca sa adoarma mai repede si multe altele. Este bine sa luam in serios aceste aspecte si sa ne asiguram, din timp, ca nu ni se intampla si noua astfel de lucruri.
A avea o bona nu este nici mai mult si nici mai putin periculos decat o gradinita. Este adevarat ca intr-o gradinita exista mai multe persoane ce se pot supraveghea intre ele, insa si acestea au fost subiectul multor stiri, stiri care au dezvaluit cat de rau se purtau unele educatoare cu copiii.
Rolul nostru este sa facem toate demersurile si sa gasim varianta cea mai buna pentru noi si pentru copiii nostri. Sa ne ascultam instinctul de mame si sa il urmam. Sa ne informam si sa prevenim tot ceea ce se poate preveni. Si in final sa facem tot ceea ce putem noi sa facem. Mai mult de atat nu ar fi posibil.
Nu, nu toate bonele sunt balauri, cum nici toate gradinitele nu sunt o optiune foarte sigura. Variante bune exista in toate cazurile. Este bine sa fim echilibrate si sa avem incredere ca le vom gasi. Si avem mari mari sanse sa o facem.
Buna!
Va scriu tocmai pt ca mereu citresc si eu cazuri nefericite despre familiile cu bone.
Si noi avem bona de aproape jumatate de an. Bebe are deja 1 an jumatate si se intelege foarte bine cu ea, s-a dezvoltat bine si fizic si psihic. Are 53 de ani, a mai avut copii in ingrijire si bebe chiar o iubeste. Si ea este foarte atasata de el. Nu le are cu tehnologia si nici nu stie vreo limba straina dar are multa rabdare, se ocupa foarte mult de copil- se joaca, se uita pe carti, ii gateste foarte bine. Nu mai zic ca face si papa pt noi, parintii, uneori; mai calca si pentru noi cand bebe doarme. Exista compromisuri si de o parte si de alta, dar mereu o recompensam cand stim ca a muncit mult si isi da silinta sa iasa cu toate bine. O urmarim pe camerele de supraveghere care sunt montate la vedere si de care a stiut dinainte sa inceapa munca. Ne uitam mai mult sa ne treca dorul de copil, decat sa supraveghem… nu era cazul, dar le montasem deja. In concediu a fost platita mereu si in general am apreciat orice efort extra. Cred ca daca stii sa empatizezi, te pui mereu in pielea bonei, vei sti cum sa o tratezi sa fie multumita. Starea ei se reflecta asupra copilului si e bine sa faci tot posibilul sa fie fericita cu job-ul ei. Trebuie motivata si apreciata ca orice om la locul de munca. Mai am prietene care sunt la fel de multumite de bonele lor. E normal sa mai discute cu colegele de breasla- nu trebuie judecate pentru asta. Doamne ajuta sa fie sanatoasa si sa poata sa se ocupe de bebe in continuare! Si daca va veni si bebe doi speram sa fie disponibila si sanatoasa sa apelam tot la ea.
Mult succes dragi mamici in cautare de bone!
Oana, este minunat mesajul tau. Din pacate, sunt spuse doar povestile mai putin fericite si asta descurajeaza mamele foarte tare. Din fericire, sunt foarte foarte multe cazuri fericite. Iti multumim ca ai impartasit cu noi povestea ta.