PRIMA NOAPTE ACASA cu bebe a fost un cosmar. Din spital unde totul era la dispozitia noastra asistente, medici, mancare iata-ne acasa, singuri, cu 53 cm de om. Prima ora linistita, bebe doarme, noi ne declaram iubirea si ne felicitam. Dupa o ora incepe plansul. Prietenii cu copii ne-au spus ca este grea prima noapte, ca este o schimbare de mediu noua si foarte grea pentru bebe. Au uitat sa mentioneze insa ca este presarata cu momente de disperare, mini tentative de sinucidere… si minute in sir de plans cot la cot cu noul membru. Am supravietuit!Cu greu! A doua zi am iesit in parc sa il calmam, nu imi mai aduc aminte daca pe el sau pe noi. Retin perfect insa cuplurile tinere tinandu-se de mana, ce ne zambeau soptind…ce frumos! As fi vrut sa ii opresc pe toti si sa le explic ca frumos este ceea ce traiesc ei iar copiii ar trebui facuti tarziu, foarte tarziu, inspre niciodata. Acum dupa 7 luni imi doresc mai multi copii.