Deși este una dintre ariile cu mari transformări ale vieții unui cuplu dupa apariția primului copil, este în același timp și tema în legătură cu care cuplul se pregătește cel mai puțin înainte. Luate pe nepregătite, multe cupluri traversează perioade de conflicte și neînțelegeri și o parte dintre acestea nu reușesc să-și regăsească echilibrul, ajungând la separare sau divorț.
Iată câteva aspecte pe care orice cuplu aflat la primul copil ar trebui sa le știe în privința protejării calității vieții intime și sexuale:
- Intimitatea în cuplu trebuie protejată chiar dacă activitatea sexuală lipsește sau ritmicitatea ei este diferită față de etapele anterioare nașterii copilului. Multe cupluri care pășesc într-un cabinet de consiliere mărturisesc că, deși se cunosc, au ajuns să se simtă ca doi străini. Cum protejăm intimitatea? În primul rând, asigurând cuplului un interval de timp, zilnic, în ciuda exigențelor vieții de părinte. În acest interval de timp, există două priorități: contactul emoțional și contactul fizic/corporal. Contactul emoțional presupune dialogul nonviolent între cei doi, posibilitatea fiecăruia de a-și exprima trairile, neputintele, asteptarile, dezamăgirile, bucuriile sau sperantele fără a fi judecat, ci doar ascultat de către partener. Contactul fizic se referă la întreaga gamă de manifestări ale afecțiunii de la ținerea de mână, îmbrățisări, mângâieri, masaj, sărut, pana la actul sexual propriu-zis. Acolo unde există limitări în privința actului sexual, din motive medicale sau subiective, celelalte comportamente asigură conexiunea necesară până la redresarea situației.
- Diminuarea dorinței sexuale a femeii, pentru o perioada determinata de timp după nașterea unui copil, poate fi naturală. Stiind acest lucru, proaspăta mamă ar putea accepta cu mai putina vinovatie trairile ei, iar proaspătul tata ar fi pregatit pentru aceasta perioada, fara a se simti respins sau abandonat de partenera sa. In primele luni de maternitate, comportamentul femeii este profund dirijat biologic, iar prioritatile ei sunt orientate catre asigurarea dezvoltării copilului. Prin urmare, pentru femeie viata de cuplu trece în mod firesc pe un loc secund.
- Imaginea femeii despre propriul corp dupa nașterea unui copil poate influența dorința ei sexuală. Felul in care o femeie isi percepe trupul dupa perioada graviditatii si a nasterii este un factor care influenteaza dorinta ei sexuala. O femeie care se percepe pe sine negativ va avea mari dificultati in a crede ca partenerul o poate percepe pozitiv. In acest caz, tendinta ei este de a se retrage si de a evita relationarea sexuala. Kilogramele in plus, absenta timpului sau disponibilitatii pentru ingrijirea corpului, epuizarea fizica datorata nesomnului, alimentatia necorespunzatoare, hainele etc., toate contribuie la felul in care femeia se vede pe sine in oglinda si prin ochii partenerului. Este important pentru o femeie ca, periodic, sa aibă ocazia să se preocupe de propriul corp, sprijinită fiind de partener.
- Preludiul oricărui act sexual din timpul noptii este rezultatul tuturor celorlalte interacțiuni ale cuplului din timpul zilei. Câtă vreme interactiunile cuplului sunt marcate de dese conflicte, intimitatea cuplului este afectata si, implicit, viata sexuală. Comportamentul partenerilor in planul sexualitatii trădeaza multe dintre nevoile sau dorintele pe care, la lumina zilei, le tin ascunse: nevoia de putere si dominare, pedepsirea celuilalt, fuziunea, abandonul, uitarea de sine etc. Altfel spus, o mai mare atenție cu privire la calitatea interacțiunilor curente, la dezoltarea personală a fiecăruia, va avea un impact pozitiv și asupra calității vieții sexuale. Respectul, empatia, răbdarea, politețea, toleranța, flexibilitatea sunt doar câteva atitudini dezirabile/
- Există câteva mici secrete ale cuplurilor care nu au dificultăți în plan sexual. John Gottman, poate cel mai important cercetator al vietii de cuplu, enumera urmatoarele comportamente care asigura cuplurilor o viata sexuala satisfacatoare: accepta faptul ca viata lor sexuala s-a schimbat dupa venirea pe lume a unui copil, oricare dintre ei este deschis in a initia un act sexual, vorbesc deschis despre ceea ce le place sexual, au contact corporal periodic chiar si atunci cand un act sexual nu este posibil, sunt constienti de faptul ca dorinta sexuala a barbatului poate aparea instantaneu, pe cand a femeii are nevoie de pregatire, accepta faptul ca partidele sexuale scurte sunt la fel de valoroase ca si cele pe indelete, isi impartasesc fanteziile sexuale, discuta impreuna cele mai intime trairi si nu se tem de conflict, isi fac timp pentru partidele sexuale pe indelete.
- Impartirea camerei sau patului cu copilul nu este adevăratul motiv de insatisfacție în viața sexuală a unui cuplu cu copii. Proximitatea parintilor, in special a mamei, pentru copil este necesara in prima parte a vietii sale. Prezenta copilului in ceea ce pana de curand era spatiul intim al cuplului poate crea unele distorsiuni sau false probleme. Este de aceea nevoie ca cei doi parteneri sa-si creeze un alt spatiu intim si sa se adapteze. Acolo unde adaptarea nu se petrece, rigiditatea tradeaza probleme mai vechi ale cuplului: valori diferite, nevoi diferite, ostilitate reciproca etc. care acum gasesc ca pretext prezenta copilului. Sunt important de evaluat, totusi, motivele care conduc cuplul la decizia de a imparti camera/patul cu copilul. Este aceasta decizie bazata pe credinta ca e in sprijinul dezvoltarii copilului? Sau cuplul se și foloseste de copil pentru a avea o bariera si a evita relationarea intima?
- Nuditatea partenerilor deveniți părinți este o temă care merită atenție. Intrebarea fireasca pe care si-o pun parintii este cum sa procedeze in privinta nuditatii lor cand sunt si copii în preajmă. Cat tine aceasta de intimitatea cuplului si cat tine de spatiul familiei. Aici exista o varietate de raspunsuri care sunt dependente de spatiul cultural in care trăiesc, de credintele si valorile parintilor, de felul in care ei insisi isi valorizează corpul etc. Prin urmare nu exista un raspuns standard sau unul care sa fie valabil in toate cazurile si la orice varsta a copilului. Pentru a avea totusi niste repere in aceasta problema, sunt de luat in considerare trei aspecte: ce este in beneficiul copilului, relatia parintelui cu propriul corp, rolul hainelor.
In general, este in interesul copilului ceea ce raspunde nevoii lui de cunoastere in conditii de siguranta fizica si emotionala, dar si nevoii lui de a se integra intr-o comunitate. Interesul copilului pentru propriul corp si pentru ale parintilor este evident si vine din nevoia lui fireasca de cunoastere. Ce invata copilul despre propriul corp de la parinti? Pe de-o parte invata anatomia, pe de alta parte invata cum sa se raporteze la propriul corp: cu naturalete, cu rusine, cu mandrie, cu furie, cu dorinta de exhibare, cu vinovatie etc. Si nu invata din ceea ce spun parintii, ci din ceea ce observa copilul in comportamentul nonverbal al acestora. Tot de la parinti, invata de asemenea comportamentele social acceptate in spatiul cultural din care face parte si care il vor ajuta sa se integreze.
Din perspectiva psihologica, pe perioada bebelusiei, corpul parintilor si cel al copilului nu au nevoie neaparat de o bariera reprezentata de haine. Aceasta devine necesara treptat pe masura ce copilul si mama ies din relatia fuzionala, proces care permite progresiv copilului sa devina un individ separat, iar haina poate reprezenta simbolic una din granite. Cam in jurul varstei de 2-3 ani, copiii incep sa devina curiosi in legatura cu diferentele intre sexe, iar explorarile lor au ca scop cunoasterea propriului corp prin comparatie cu ale celor din jur. Treptat, dezvoltarea psihosexuala a copilului va dicta mai clar necesitatea unor bariere intre copii si parinti. In aceasta perioada, parintii trebuie sa abordeze cu tact si rabdare curiozitatea copilului, corpul fiind un element extrem de important al identitatii sale in formare.
In ce priveste hainele, acestea trebuie sa corespunda scopului lor primordial: de protectie si de masca sociala. Hainele au rolul de a ne proteja de factorii externi (temperatura, umiditate etc.), dar au si un rol civilizator (incluzandu-l aici pe acela de a ne proteja de propriile instincte și de a facilita integrarea individului în comunitate). De aceea, intrebarea naturala pe care trebuie sa si-o puna un parinte aflat in dilema este: care este scopul pentru care acum as sta gol de fata cu copilul meu? Este pentru a-l ajuta sa se/sa ma cunoasca, este pentru a ne masura si compara, este pentru a ma simti admirat, este pentru ca nu-mi gasesc in clipa asta halatul etc.? Daca raspunsul la aceasta intrebare este unul bazat pe motive obiective (n-am haine la indemana, copilul vrea sa stie cu cine seamana, cu barbatul sau femeia) atunci nuditatea nu este problematica. Altminteri, de la 3 ani, este de dorit ca, treptat, hainele sa isi inceapa rolul lor civilizator prin care exprimam cine suntem, unde suntem, cum ne simtim etc. dar si rolul lor psihologic, de granita simbolica intre individualitati. De aici incolo, nuditatea va fi din ce in ce mai mult rezervata intimitatii cuplului si din ce in ce mai putin regasita in interactiunile intentionate cu copilul.
- Copiii NU trebuie sa fie martori ai vietii sexuale a parintilor. Cuplu trebuie sa fie foarte atent in aceasta privinta, foarte discret si cu mult discernamant. Este sanatos ca un copil sa vada gesturi de afectiune intre parinti, dar este foarte nesanatos sa vada un act sexual (sau o secventa) dintre acestia. Daca se intampla, este foarte important pentru copil ca parintele sa reuseasca sa elimine confuzia foarte frecventa pe care copiii o fac intre agresiune si comportamentul sexual.
Iata doar cateva dintre temele cu care cuplul se confrunta atunci cand vine pe lume copilul, o dovada in plus a faptului ca o relatie are nevoie nu numai de iubirea pasionala si romantica, ci si de disponibilitatea partenerilor de a munci cu ei insisi atunci cand apar dificultati, la care se adauga necesitatea informatiei cu privire la ce este de facut atunci cand apar dificultati.
Ioana Kessler este psihoterapeut si consilier psihologic, cu specializare in psihoterapia individuala a adultului si in consilierea psihologica a cuplului, stagiile de formare continua cuprinzand consilierea pre si post natala a mamei, precum si consilierea cuplului cu copii.
Pe Ioana Kessler o puteti gasi pe email, la adresa ioana_brateanu@yahoo.com.