Cu câteva săptămâni înainte să îl nasc pe Horia m-am transformat în cel mai aprig diriginte de șantier, la noi în casă. Am coordonat echipe de zugravi, am schimbat mobilă, am reparat tot ce era de reparat, am cumpărat mobilier pentru copil, am cumpărat o cutie uriașă de produse de curățenie, sterilizatoare pentru orice, am făcut zece curățenii generale și când totul strălucea am simțit nevoia unei ultime dezinfectări. Că parcă totuși nu sclipea totul destul de tare!
Știu că mai toate trecem prin această fază numită “nesting” înainte să naștem, adică perioada în care viitoarea mamă își pregătește cuibul. Facem acest efort pentru ca bebelușul nostru să vină într-o casă primitoare. Sensibilitatea nou-născuților imediat după naștere ne este cunoscută tuturor și spaima ca micuții să nu intre în contact cu boli este perfect justificată. Tocmai de aceea ne îngrozim atunci când rudele dau năvală la noi în casă în primele zile, îl pupă pe bebeluș sau nu se spală pe mâini înainte să îl ia în brațe.
Unele dintre noi ne putem considera norocoase. Avem șansa să alegem medicul cu care urmează să naștem, avem șansa să alegem spitalul, uneori unul privat. Și câteodată putem alege camera unde urmează să fim spitalizate.
An de an, mai bine de 160.000 de femei din România nu au această șansă! Nasc în spitalele din zona lor pentru că altele nu există și de cele mai multe ori o fac în condiții departe de anul 2020.
Indiferent de locul în care naștem, indiferent de condiții, cele mai multe dintre noi ne oprim cu mintea în momentul nașterii, acolo unde ne este frica cea mai mare. Aproape niciodată nu ne gândim la ce se întâmplă după ce bebelușul ne-a părăsit corpul.
Tu te-ai gândit vreodată unde ajunge bebelușul tău imediat după ce îl naști? Unde își petrece primele ore din viață, până când îți este adus la piept?
Ce ai simți dacă ai ști că locul în care puiul tău își petrece primele ore sau chiar primele zile nu seamănă deloc cu casa ta imaculată? Ci mai degrabă cu un loc desprins din filmele comuniste cele mai triste. Un loc cu standarde de calitate valabile acum zeci de ani. Zeci de ani! Și unde șansele ca micuțul tău să ia diverse bacterii sunt foarte mari. Ce ai simți?
Am ajuns la spital după ora 21, de data aceasta în spitalul pe care îl verificam pentru campania noastră umanitară. Am dorit să îl vizitez în afara orelor obișnuite. Am urcat la etajul 6, în secția de neonatologie. Din hol i-am auzit plângând, cu toată forța lor. Plânsul acela de nou-născut pe care doar noi mamele îl cunoaștem. Plânsul acela care îți strânge stomacul, plânsul din primele zile, plânsul departe de singura ființă pe care ei o cunosc și care acum nu este lângă ei. Ființă care și ea este vulnerabilă și se simte la fel de singură la etajul 2 al clădirii.
Pe această secție ajung anual mai bine de 1200 de bebeluși, adică peste jumătate din nou-născuții acestui oraș. Bebelușii născuți prematur, bebelușii cu probleme de sănătate, bebelușii născuți prin cezariană. Toți își petrec primele ore, primele zile, și în cazurile mai grele primele luni, în această secție, în timp ce mamele lor sunt spitalizate în maternitatea de la etajul 2.
“Nu merg incubatoarele acestea, sunt foarte vechi. Le-am primit de la alții, le folosim doar ca să îi încălzim câteodată. Pătuțurile? Sunt vechi de peste 20 de ani, au cam ruginit, dar încă stau în picioare.” Curățenia este evidentă peste tot în secție. Așa a fost ori de câte ori am ajuns aici, colegele mele sau eu. Personalul medical face ce poate, cu ce are. Oricât de curat este însă, lipsa linoleumului medical, faianța cu rosturi care strâng microbi, condițiile îndoielnice favorizează dezvoltarea bacteriilor și a infecțiilor. Mă uit la cimentul de pe jos, la pătratele de 10×10 de faianță ciobită și cârpită pe ici colo cu plăci de altă culoare, la ușile care mă duc cu gândul la dispensarul din satul bunicilor, la glafurile din saloane pline de găuri și cu zugrăveala luată, la iluminatul defectuos.
Și tot ce văd luminos la acest etaj este asistenta îmbrăcată într-un halat siclam aprins care schimbă cu multă atenție un nou-născut. Și mai e ceva luminos: copiii aceștia nou născuți! Unii în pătuțuri roase, unii în incubatoare, unii plângând cu năduf, unii dormind duși lângă ei, unii luptându-se pentru viața lor, unii luptându-se cu dorul de mama.
Mă îndrept spre ieșire cu inima strânsă și simțindu-mă vinovată pentru șansa pe care am avut-o, aceea de a naște în condiții umane. În ultima încăpere pe dreapta le văd și le număr. Douăsprezece proaspete mame se chinuie în sala de muls. Înghesuite una lângă alta, într-un spatiu neprimitor, întunecos, cu un bec chior și faianță pe pereți. Unele cu sânii vineți, unele gemând de durere, unele de abia putând sta jos pe scaunele tari, cu burete găurit și vinilul rupt. Sunt mamele care vin că să își hrănească bebelușii nevoiți să rămână pe secția de neonatologie. Le spun o vorbă de încurajare, le fac să râdă puțin și plec. Plec determinată să nu rămân indiferentă.
În fiecare an, pentru 1200 de nou-născuți Secția de Neonatologie din cadrul Spitalului Județean Vâlcea e poarta lor către lume, locul unde își petrec primele zile din călătoria lor pe Pământ. Peste 1200 de bebeluși nu au șansa unui start decent. Într-un loc nu modern, nu luxos, ci cu un minim de siguranță, cu condiții de bun simț. Într-un cuvânt, de normalitate.
Neavând alternativa unui alt spital în care să nască, multe mame aleg să plece din Vâlcea și să nască în alte orașe. La Sibiu de multe ori, la Pitești, la București cine își permite. Dar ce faci când nu ai cum să iți părăsești orașul, sau când ai complicații și naști prematur? Cele mai multe mame din aceasta zonă a țării ajung aici.
LaPrimulBebe își dorește în această campanie să își întoarcă privirea spre mamele care au atâta nevoie de noi. Mame LaPrimulBebe din Vâlcea care au strigat după ajutor. Mame care își doresc ca în 2020 să își aducă copiii pe lume cu capul sus, respectate, văzute și auzite.
Campania #BunVenit își propune să le spună bebelușilor din Vâlcea bun venit și să le dea șansa unui început care să le onoreze venirea pe lume. Un loc în care să fie în siguranță. Ne propunem să refacem secția de neonatologie, secție care nu a mai suferit modificări în ultimii 35 de ani. Proiectul implică renovarea întregii secții de 1000 mp cu reparații și zugrăvit pereți, refacere parte electrică, schimbat uși, renovat sala de muls, renovat biberoneria aflată într-o stare deloc bună, renovat băi, renovat cele 8 saloane, cumpărat pătuțuri. Pentru toate acestea avem nevoie de 300.000 de Euro. Dacă strângem încă 60.000 mii de euro în plus vom putea cumpăra în această secție și aparatură medicală foarte necesară diagnosticării corecte în caz de prematuritate, aparatură care astăzi nu există.
Prin acest proiect simțim că dăm șansa femeilor de aici să rămână în orașul lor, mai ales în ultimele luni de sarcină, atunci când deplasarea este tare grea.
Simțim că prin acest proiect le spunem mamelor din acest oraș că merită mai mult. Că o secție de neonatologie modernă nu înseamnă un lux, ci normalitate.
Ca să putem construi acest vis avem nevoie de fiecare dintre voi, de fiecare mamă care își dorește să pună umărul în viața unei altei mame, chiar dacă nu o cunoaște. Este de ajutor absolut orice contribuție! Fiecare 5, 50, 500, 5000 de lei face toată diferența din lume! Pentru că așa cum ne-au arătat-o ultimii 7 ani de campanii umanitare LaPrimulBebe, am putut să schimbăm viața a mii de mame și copii, doar stând una lânga cealaltă.
Acest proiect va avea un impact major în următorii 10 ani, schimbând destinul a 12.000 de copii, iar asta vi se va datora vouă, fiecăreia dintre voi care alegeți să vă implicați.
Vă mărturisim că ne-am dori să facem și alte tipuri de proiecte, variate, creative, de impact. Însă primim de la voi strigăte de sprijin care ne fac să înțelegem că trăim într-o țară în care nevoile de la bază ale piramidei nu sunt satisfăcute. Trăim într-o țară în care am ajuns să ne minunăm atunci când găsim curățenie sau condiții normale în spitale. Ne-am obișnuit, am acceptat și ne-am resemnat cu mizerie, condiții deplorabile, servicii proaste. Putem să așteptam aceste modernizări, însă în anii în care le așteptăm de la alții nouă ne mor copiii în spitale.
Când ești înghesuită într-o cameră de 10 mp cu multe alte mame, când ți se oferă 50 de cm și un scaun pe care abia poți să te așezi că să îți storci sânii dureroși, când bebelușul tău prematur stă într-un pat ruginit, când nu știi cu ce bacterii trebuie să se lupte în primele lui luni de viață cât de respectată te simți? Cât de văzută? Cât de OM?
În ultimii ani, LaPrimulBebe a încercat să pună reflectorul pe mamele din România și pe esențialitatea rolului lor în sănătatea unei societăți. Iar prin acest proiect ne strigăm din nou dreptul la umanitate.
Hai cu noi, hai cu noi încă o dată și încă o dată și nu mai aștepta să facă alții pentru noi. Putem aștepta sau putem să facem una pentru cealaltă, stând umăr lângă umăr, așa cum am făcut-o în ultimii șapte ani. Dă tag tuturor prietenelor tale din această comunitate și participă alături de noi în următoarele 6 zile de licitație online.
Și în anul ce vine, seara atunci când îți vei înveli și îți vei strânge copilul în brațe de noapte bună, fii mândră!
Fii mândră că într-un alt colț de țară, într-un oraș ca al tău, o mamă stă fară griji pentru nou-născutul ei! Secția în care bebelușul ei își va petrece primele ore, prima noapte, primele zile, este un loc sigur pentru viața lui. Locul în care își începe drumul îi onorează venirea pe lume. Iar asta pentru că tu mamă draga, ai ales astăzi să îți pese! Să te implici! Să licitezi!
Ne vedem mâine dimineața, la ora 10:00 atunci când dăm startul ultimei licitații umanitare, din acest an!
