Ceea ce ne-a mișcat profund și ne-a făcut să alegem acest spital a fost numărul copleșitor de copii care ajung aici din Prahova, dar și din județele Dâmbovița și Buzău, cu accidente grave petrecute în gospodării. Peste 70% dintre micii pacienți provin din familii cu venituri reduse, în care copiii muncesc cot la cot cu părinții lor, de la vârste fragede. Sunt copiii pe al căror ajutor se sprijină mersul casei, grija pentru animale, pământ sau lemne. Copii care n-au timp de copilărie.
Degete și membre de copii amputate sau tăiate de motocoase, topoare, drujbe. Fracturi și tasări ale membrelor de la căzături de pe acoperișuri, garduri și materiale grele căzute peste ele. Copii cu infecții grave de la lipsa de igienă, copii mici care înghit tot felul de obiecte din curți și case nesupravegheate. Copii electrocutați, în căutare de fier vechi pe terenuri părăsite. Copiii munciți ai României.
Din siguranța propriilor noastre case, unde nevoile de bază ne sunt împlinite, ne întâlnim rar, poate prea rar, cu fața dureroasă a realității din România. Realitatea copiilor care muncesc. Am numit această licitație umanitară #CopiiiRomâniei pentru că le-a fost dedicată lor, nu doar simbolic, ci cu fapte. Copiilor care duc pe umeri poveri mult prea mari pentru vârsta lor.
Ne-am propus să strângem suficienți bani cât să dotăm acest spital, unde am întâlnit una dintre cele mai unite, implicate și dornice echipe medicale, cu un turn de chirurgie laparoscopică și un aparat de radiologie digitală cu braț mobil. Această aparatură înseamnă mai mult decât tehnologie nouă: înseamnă șansa de a dubla numărul de operații care pot fi realizate într-o zi și de a reduce semnificativ radiațiile la care sunt expuși, zi de zi, copiii operați și medicii care îi îngrijesc. În plus, am dotat secția de primiri urgențe cu 13 stații modulare de diagnostic pentru consultații. Cu ajutorul lor se pot gestiona mult mai rapid cazurile, se poate stabili mai repede gradul de urgență și se pot monitoriza pacienții pe parcursul staționării în CPU.
Poate cel mai emoționant moment al vizitei noastre, în care venisem să facem câteva poze și să vă arătăm cum am transformat în realitate gesturile voastre – a fost acela în care, privind prin geamul uneia dintre sălile de operație, am văzut turnul de chirurgie laparoscopică deja folosit. Pe masa de operație, o fetiță în mare suferință. Iar aparatul, abia instalat, era deja parte din lupta pentru vindecarea ei.
Am simțit bucuria sinceră a medicilor când ne-au povestit cât de mult le ușurează munca acest echipament și cât de mult le ajută micii pacienți să se recupereze mai repede și mai ușor. Știți bucuria aceea pură de pe chipul unui copil care primește jucăria mult dorită? Așa am simțit și noi. Doar că de data asta era pe fețele unor adulți care își dedică viața copiilor altora, cu oboseală în priviri, dar cu speranță reînnoită în glas.
În aproape fiecare spital în care pășim, suntem întâmpinate mai întâi cu prudență. Cu neîncredere. „Da, sigur… am mai auzit promisiuni.” Mai nimeni nu crede din prima. Ne-am obișnuit cu asta. Și o înțelegem. Știm însă că va veni și momentul acela în care ne vom strânge în brațe, noi, recunoscătoare că am întâlnit OAMENI adevărați, dedicați copiilor acestei țări, și ei, recunoscători că au primit instrumentele care îi ajută să-și ducă misiunea mai departe, cu mai multă ușurință, cu mai multă speranță. Le mulțumim lor, medicilor și asistentelor din acest spital, care se pun zi de zi în slujba binelui și fac lucruri extraordinare pentru #CopiiiRomâniei și care ne-au ajutat cu bucurie să facem aceste fotografii pentru voi.
Așa cum spunem mereu, nu putem schimba o țară peste noapte, dar putem face ceva real și concret pentru copiii și mamele din România. Cu gesturi mici, dar multe, aducem speranță, schimbăm vieți, uneori oferim chiar șansa la viață. Și, poate cel mai greu de atins, dar cel mai valoros în zilele noastre – contribuim la schimbarea mentalităților.
Ne înclinăm în fața voastră de fiecare dată și vrem să știți: gestul vostru nu a fost în zadar. E acolo, transformat în aparatură care salvează, în săli de operație care văd zi de zi doar suferință. Suferința #CopiilorRomâniei.
În iarnă v-am dat de veste că amânăm licitația umanitară LaPrimulBebe. Eram epuizate după un an foarte greu, cu multă muncă, dar și cu provocări personale care ne-au copleșit. Am ales să ne dăruim o pauză, conștiente că, dacă am fi continuat, riscam să ne pierdem de tot. Uneori, ca să poți merge mai departe, trebuie să te oprești. Așa cum ar trebui să își permită orice mamă atunci când simte că nu mai poate, nu din slăbiciune, ci pentru a putea reveni cu forță, cu claritate, cu sens.
Nu am stat însă pe loc. Am dus la capăt tot ce rămăsese de implementat, am lucrat în culise la lucruri care nu se văd, dar susțin ceea ce se vede, și am pus, cu grijă, energia la loc.
Marți seara veți afla, pe pagina LaPrimulBebe, pentru ce ne strângem din nou. Începem cu bucurie prima dintre cele două campanii umanitare pe care le organizăm anual, neîntrerupt, de 12 ani.
Vă vrem alături, pentru că doar împreună putem mișca lucruri în țara asta. Făcând, nu așteptând de la alții.
Pentru ca totul să decurgă bine și corect, revenim la regula noastră importantă: înainte de a participa la licitație, vă rugăm să urmăriți cu atenție filmul cu regulile și să lăsați în comentarii mesajul „Văzut”. Doar așa veți putea fi parte din ea. Găsiți regulile sub postare.
Până atunci, vă rugăm să fiți mândre de voi. Să vă opriți o clipă și să vă dați voie să simțiți implicarea voastră. Fără ea nimic nu ar fi fost posibil.
