
În mai, anul trecut, a fost pentru întâia oară când am intrat în Spitalul Fundeni, din fericire, doar pentru a petrece câteva zile pe secția de pediatrie oncologică. Ca să înțeleg mai bine viața din acest loc, ca să petrec timp cu medicii, cu asistentele, cu copiii cu părul pierdut și cu mamele lor eroine. Ca să vă pot povesti vouă, miilor de părinți strânși de 11 ani în jurul campaniilor umanitare LaPrimulBebe, și pentru a ne uni și a face minunea pe care am reușit să o facem.
Atunci am aflat că la Fundeni se fac 6000 de internări pe an și că atunci când copilul tău e internat aici cu un diagnostic greu, vor urma și a doua și a treia internare. Am mai aflat că în cazul leucemiilor, vindecarea poate ajunge la 95%, cu tratamentul potrivit, dar mai ales cu diagnosticarea potrivită. Aici am intervenit noi, cei 15.358 de părinți care ne-am unit forțele cu atâta iubire și determinare.
Vreme de 10 ani de acum încolo, copiilor din secția de oncologie pediatrică Fundeni li se vor putea face testări pentru o diagnosticare mult mai precisă, datorită vouă. Nu vreme de 1 an, nu de 2 ani, ci vreme de 10 ani. Asta înseamnă tratament mult mai țintit, cu luneta și nu cu tunul, mai puțin invaziv și cu repercusiuni mult mai mici asupra micului lor corp, dar și cu efecte negative mai mici asupra calității vieții lor viitoare. În zilele noastre, când rata supraviețuirii este mult mai mare ca în trecut, accentul medicilor se pune pe calitatea vieții viitoare a micilor pacienți. Tratamentele fiind foarte invazive își doresc pentru micuți o dozare care să aibă cât mai puține efecte negative asupra vieții lor viitoare.
Și restul aparaturii, pentru care am strâns fonduri, a fost instalată în saloane, adică acele aparate esențiale folosite în administrarea automată a tratamentelor și nu manuală. Am numărat atunci pe fișele pacienților din saloane mai mult de 23 de tipuri de substanțe administrate pe zi, de mai multe ori pe zi. Lipsa infuziomatelor înseamnă mai multă administrare manuală, mai mare suferință pentru acești copii, dar și mai puțină eficiență pentru personalul care îi îngrijește, într-o luptă în care fiecare minut este important. Cu bucurie vă spunem că acum lucrurile stau altfel datorită vouă.
Sperăm să nu aveți niciodată neșansa să vedeți această aparatură de aproape, însă pe fiecare stație de infuziomate se poate vedea un sticker LaPrimulBebe. Poate de aceea mamele din saloane știau deja de noi și ne-au primit atât de frumos. Desigur, unele dintre ele sunt membre LaPrimulBebe. Pentru că această boală nu alege.
În salonul 609, pe care noi l-am numit Salonul Inimii, pe cele trei mame care s-au împrietenit acolo și care se susțineau în cel mai frumos și emoționant mod cu putință nu le-am mai găsit. Și dacă de obicei îți dorești să revezi oamenii care au lăsat o amprentă adânc în tine, de data asta ne-am bucurat cu tot sufletul să nu le mai întâlnim. Am aflat că sunt acasă și că sunt bine. Fetițele lor au trecut de greu și sunt în remisiune completă. Da, da ați auzit bine. Remisiune completă. Parcă nici o alăturare de cuvinte nu sună mai frumos ca aceasta. Două dintre ele urmează tratament de întreținere (adică tratament citostatic, oral cu pastiluțe care durează doi ani după ce termini curele grele de chimio) și una este în post-transplant medular și este bine.
Din păcate, în locul lor am găsit alte trei mame, cu alți trei copii mici, de doar câțiva anișori. Una dintre ele se internase în aceeași zi și puteai simți groaza din privirea ei, fără să faci un prea mare efort. Aceste saloane cu paturile lor sunt martore zi de zi, făra oprire, la noi și noi copii diagnosticați, la stres, la reziliență în fața durerii, la ani de zile de tratament. Și martore la durerea mamele cu viață schimbată la 180 de grade.
Le-am încurajat cum am știut mai bine, le-am povestit despre voi mamele și tații acestei comunități extraordinar de unite, care le susțineți de departe. Le-am povestit despre mamele pe care le-am cunoscut în același salon, care au ales să râdă mult printre lacrimi și care astăzi, sunt acasă bine.
La auzul acestor lucruri, toate mamele din salon au zâmbit a speranță.
Le-am rugat să facă o poză, exact cum celelalte mame au făcut pentru c a m p a n i a noastră. Au făcut bucuroase o poză manifest. V-au mulțumit vouă, fiecărui părinte care a făcut să fie mai bine copiilor lor. Pentru voi, poate gestul este mic. Puțin timp, puțin efort, câteva fonduri și vă întoarceți la casele voastre și la copiii voștri năzdrăvani, dar sănătoși. Ele nu. Ele se întorc la cel mai greu lucru, acela de a fi martorul durerii copilului tău.
Și noi vrem să vă felicităm și ne înclinăm în fața voastră. Vă felicităm pentru că vă pasă, pentru că nu încetați să sperați, dar mai ales pentru că nu încetați să faceți marea diferență. Aceea de a Face ceva Concret, palpabil în locul vorbelor. Ceva care iată ajunge la mii de copii.
Spunem că nouă nu ni se poate întâmpla una ca asta, sperăm să nu trecem niciodată prin spitale și boli grele, acolo unde neputința unei mame se simte cel mai greu din lume. Dar dacă fiecăruia dintre noi nu ni se întâmplă nimic niciodată, cu cine sunt pline spitalele României?
Mulțumim echipei medicale incredibile de aici, care ne-a fost alături cu răbdare și multă dorință de a aduce în secția lor mai bine pentru pacienți. Mulțumim doamna profesor Anca Coliță, un lider cum rar ne-a fost dat să întâlnim. A fost un privilegiu să stăm în preajma dvs. Mulțumim Andra, mulțumim Andreea. Mulțumim fiecărui om de acolo care ne-a dat din timpul lui prețios.
Mulțumim vouă dragi părinți, că de două ori pe an, în fiecare an, ne unim și facem scut pentru noi și noi spitale, pentru noi și noi copii, pentru noi și noi mame. Sus inimile.
Cu iubire,
Comunitatea LaPrimulBebe





