Este imposibil ca un cuplu să aiba numai interacțiuni pozitive, cu toate acestea ceea ce face ca interacțiunile negative sa fie distructive ține atât de numărul lor, cât și de procesualitatea lor (adica de felul în care un cuplu se ceartă).
Cantitativ, iată câteva repere numerice: în cuplurile care se declară fericite raportul este de 20 de interacțiuni pozitive la 1 negativă, în cuplurile conflictuale este de 5 la 1, iar în cele pe cale sa divorțeze de 0,8 la 1.
Interacțiunile negative au foarte multe cauze, unele țin de structura de personalitate a partenerilor, de etapele de viață pe care le parcurg, altele de evenimente exterioare cuplului etc. Relația între doi oameni este vie, nu rămâne neschimbată de-a lungul timpului, la fel cum partenerii nu rămân neschimbați. Mai mult decât atât, relația de cuplu este ea însăși conectată la un sistem viu care se cheamă familie (cu toate generațiile de antecesori care preced cuplul de acum) ceea ce face ca uneori cauzele neînțelegerilor dintr-un cuplu să fie greu de descifrat, astfel încât evaluarea condiției unui cuplu necesită o abordare de profunzime.
Potrivit specialiștilor în psihologia cuplului, există o parte a comportamentelor dintr-un cuplu care poate fi totuși antrenată și aplicarea anumitor tehnici învățate de parteneri pot îmbunătăți calitatea vieții. Acestea sunt cu atât mai importante după venirea pe lume a copiilor al căror confort și dezvoltare pot fi influențate de dinamica emoțională a părinților.
În acest context, pentru a diminua consecintele negative ale unui conflict direct, iată cateva recomandări:
- Îmblânziți și îndulciți felul în care aduceți în discuție un subiect cu potențial de conflict
- Nu uitati că asupra oricarui subiect există cel puțin două perspective valide.
- Învatati si practicati strategii de calmare/detensionare atunci când simititi ca veti fi coplesit/ă de furie si stabiliti cu partenerul un semnal de time-out cu care intrerupeti disputa si o continuati dupa ce ati reusit sa va detensionati (această pauză trebuie să fie de minim 30 min, atât fiind necesar corpului din punct de vedere fiziologic să revină la starea de echilibru)
- Faceti si compromisuri, relatia de cuplu are de-a face cu iubirea nu cu puterea, cu empatia și cooperarea, mai mult decât cu competiția.
- Când cearta s-a încheiat si sunteti calm/ă, încercati sa înțelegeți ce s-a întâmplat, imaginati-va cum ar fi trebuit sa decurga discutia comparativ cu felul in care a decurs de fapt
- E foarte important să vă împăcați dupa fiecare conflict, oricat de mic și să regăsiți față de celălalt sentimentul prieteniei.
Când avem si copii, lucrurile devin mai complicate. E nevoie de mai multa responsabilitate. Copiii NU trebuie sa fie martorii certurilor între părinți. Copiii sunt profund afectati de luptele la care asistă, cu atât mai mult cu cât acestea presupun si violență. Ce putem face pentru ei?
- stabiliti un interval săptămânal de rezolvare a problemelor cand puteti discuta singuri. Eficient ar fi ca fiecare sa vina cu câte un singur subiect pentru discutie. In afara intervalului deja stabilit, e ideal să nu aduceti in discutie subiecte care stiti că vor declansa un conflict.
- NU discutati probleme cu potential conflictogen LA MASA. Au un efect direct asupra digestiei si pe termen lung se corelează cu tulburari alimentare la copii.
- discuțiile în contradictoriu pe subiecte minore pot avea loc de față cu copiii abia când aceștia se apropie de 5 ani. Dar dacă tot asistă la un conflict e necesar să îi vadă pe părinți și rezolvându-l. Daca au între 4 si 8 ani rezolvarea care are sens pentru ei este o îmbrățișare sau un sărut. În plus, părinții le pot si explica simplu ce s-a intamplat.
- dacă totusi se întamplă să asiste la un conflict major, e nevoie de mai multe acțiuni reparatorii. Dupa ce părinții au făcut pace unul cu altul, cel mai bine este să ia copilul in brate si să-l tină cateva momente între ei. Daca unul dintre parteneri este inca nervos, cel mai bine ar fi sa plece să se calmeze, iar celălalt sa îmbrațișeze copilul. Dupa 8 ani este deja nevoie de tehnici mai avansate de reparare pentru că și capacitatea lor de procesare a conflictelor este mai avansată.
În concluzie, certurile sunt inevitabile, dar înțelepciunea trebuie să fie prezentă ca o necesitate atunci când copiii au venit în viața unui cuplu.
Ioana Kessler este psihoterapeut si consilier psihologic, cu specializare in psihoterapia individuala a adultului si in consilierea psihologica a cuplului, stagiile de formare continua cuprinzand consilierea pre si post natala a mamei, precum si consilierea cuplului cu copii.
Pe Ioana Kessler o puteti gasi pe email, la adresa [email protected].
