Modul în care părinții, familia se comportă cu copiii și modul în care mediază contactul copilului cu mediul afectează direct dezvoltarea timpurie a creierului.
Abuzul cuprinde toate formele de violență fizică sau psihică săvârșite împotriva copilului, orice comportament care implică folosirea forței și a superiorității pentru a-l răni: bătaia, insultele, umilința, agresiunea sexuală, comportamentele cu conotație sexuală săvârșite în prezența copilului, intimidarea, lovirea, supunerea la practici înjositoare, muncă fizică inadecvată vârstei și capacităților fizice, expunerea la pericole, alungarea de acasă, amenințările, neglijarea, obligarea la săvârșirea unor acte gen furt, cerșetorie, prostituție etc.
Acolo unde părinții folosesc violență ca mod de rezolvare a conflictelor și a stresului, chiar dacă copiii nu sunt abuzați ei înșiși fizic, dar asistă la bătăi putem vorbi despre traume psihologice. copiii martori ai violenței au un respect de sine scăzut, tind spre retragere și izolare, au coșmaruri și dezvoltă comportamente de agresiune împotriva copiilor, familiei, animalelor și obiectelor.
Orice formă de abuz săvârșită împotriva copilului provoacă o traumă care se reflectă în comportamentul său intim, social, școlar, în relația cu semenii, în conduita de joc, în imaginea despre sine și lume.
Copilul agresat își dezvoltă un comportament social denaturat. Iată mai multe tipuri de conduite care pot fi indicatori ai abuzului:
– copil excesiv de cuminte, temător, anxios, tăcut, retras;
– copil răzbunător, agresiv, revendicativ, dominator;
– copil matur, protector cu ceilalți, serios, responsabil, ajutător;
– copilul deprimat, rigid, blocat, retras, solitar, resemnat.
Copiii supuși abuzurilor în cadrul familiei mai devreme sau în adolescență, fug de acasă. Frica, disperarea și neputința îi forțează să se descurce pe cont propriu. Deseori sunt incapabili să o facă, ajung în grupuri infracționale, devin agresori sau se reîntorc acasă.
Adulții crescuți în familii violente destul de des repetă modelul familiei de origine în propria familie. Violență este modul în care au înțeles iubirea părintească și va deveni felul în care îl vor transmite, dîn nefericire, mai departe.