Am vizitat o mare vedeta a meleagurilor noastre, vizita pentru care m-am pregatit cu o frumoasa papusa pentru fiica ei cea mare. Fetita m-a luat imediat de mana ca sa imi arate camera ei. Cand am intrat am amutit. Avea o camera speciala pentru joaca, plina ochi cu jucarii (a se intelege plina cu mormane foarte inalte de jucarii) care mai de care mai frumoase si mai interesante. Am ramas cu ea acolo si ne-am jucat o jumatate de ora. Apoi i-am oferit si eu …cadoul. L-a desfacut si a fost foarte foarte bucuroasa. Pret de 3 minute! Apoi a aruncat-o pe un mini munte si m-a dus in sufragerie. Trebuie sa recunosc ca m-a marcat scena! Foarte tare! Apoi am observat ca acelasi lucru se intampla si in casele multor prieteni, oameni obisnuiti. Tone de jucarii. Bucurie de scurta durata. Atasament fata de ele aproape zero. Cum sa facem sa le oferim bucuria pe care o simteam noi cand primeam o jucarie noua? A long lasting one! Cum sa spunem NU rafturilor pline ochi si reclamelor care ne fac sa ne simtim parinti rai atunci cand nu cumparam cantitativ?