fbpx
2668975758_ff9a8944c7_b

Ca și blândețea, agresivitatea se poate învăța! (Delia Aldescu)

De ce există agresivitate?

Agresivitatea implică comportamente orientate în sens distructiv, comportamente ce provoacă daune materiale, morale, psihologice. În definirea agresivității putem pune accent pe actul agresiv sau pe intenție, pe scopul provocării “unui rău” celuilalt însă există și cazul în care scopul este demonstrarea “puterii” agresorului.

Poate un părinte să manifeste agresivitate față de copilul său pentru a-l educa? Dar pentru a-i arăta cine este cel care are dreptate? Dar pentru a-l controla, a-i impune reguli, conduite, așteptări? Se consideră că modelele de conduită agresivă se întâlnesc cel mai des în familie și se perpetuează peste generații. Copiii violenți de azi provin din familii în care cei doi părinți au fost crescuți tot cu ajutorul pedepselor fizice.

De ce suntem agresivi?

Oamenii se nasc cu predispoziția sau impulsul de a fi violenți și de a agresa. Prin educare pot fi găsite modalități nedistructive de canalizare a energiei negative. Agresivitatea nu este predominant distructivă ea are o valoare adaptativă și este esențială pentru supraviețuire.
Agresivitatea poate fi și un răspuns la frustrare. Atunci când atingerea unui scop este blocată ia naștere frustrarea. Această frustrare devine apoi o sursă de manifestare a agresivității. Deseori aceasta nu poate fi orientată către sursa stării de frustrare ci este reorientată către ceea ce se numește o “țintă sigură” sau o “țintă slabă”. De exemplu, o persoană nu își poate sancționa șeful și în schimb se poate certa acasă cu partenerul de viață; partenerii de cuplu nu-și pot gestiona conflictul însă nu au rețineri spre a-și pedepsi copilul; un copil nu se poate apăra de părinte, în schimb lovește un alt copil. Deși frustrarea produce supărare, nu toți indivizii dau curs frustrării și nu își manifestă agresivitatea față de ceilalți.

Campania antiviolenta, POZA 2 - AGRESIVITATE

Dar dacă agresivitatea este un comportament social învățat?

Putem deprinde comportamente agresive prin mai multe modalități:

  • prin învățare directă (prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente);
  • prin observarea și imitarea unor modele de conduită ale altora, mai ales ale părinților sau ale altor adulți semnificativi.

Putem vorbi și despre trăsăturile temperamentale ale unui individ care face dovadă de comportamente impulsiv-agresive. Temperamentele-coleric, nervos – constituie o bază pentru conduitele agresive adoptate imediat. Mulți cercetători au stabilit o legătură evidentă între nivelul stimei de sine și tendințele agresive, în sensul că cu cât stima de sine, încrederea în forțele și capacitățile proprii, este mai scăzută cu atât componenta agresivă este mai pregnantă. Și factorii de mediu – zgomotul, căldură, aglomerația – amplifică agresivitatea indivizilor care au deja tendința de a acționa agresiv. Comportamentul agresiv este întotdeauna rezultatul unor factori psihologici, sociali, culturali și conjuncturali.

Fie că vorbim despre agresiune fizică, psihică, sexuală sau verbală această provoacă suferința psihică.
Despre implicațiile agresivității în dezvoltarea personalității copiilor, vom vorbi aici!

Articol scris în întregime de: Delia Aldescu, consilier psihologic, psihoterapeut și coach
Psiholog cu specializări în psihoterapie sistemică de familie și cuplu, hipnoză clinică, psiho-oncologie, programare neurolingvistică.
Mobil: 0733 098 444, e-mail: office@cabinet-psihologic-online.ro.