Înainte să am copil, alăptatul nu mi se părea o mare realizare. Da, era un mijloc de hrană, dar nu simțeam că aportul meu major în viața bebelușului ar fi fost acesta. Ba din contră, imaginea alăptării nu mi se părea deloc una atractivă. Copilul ar fi crescut oricum. După ce am născut însă, nu am reușit să alăptez mai deloc în prima săptamană. Am reușit foarte timid, doar din săptămâna a doua. Ei bine, atunci mi s-a părut brusc că cel mai bun lucru pe care aș fi putut să îl fac pentru el, era să reușesc să îl alăptez. Am reușit cu greu, și asta pentru că am avut sprijinul unei moașe și consultant în alăptare extraordinare, am avut sprijinul necondiționat al soțului meu și urechi surde la părerile celor din jur. L-am alăptat doi ani deși inițial îmi spusesem că trei luni este mai mult decât decent. Totul s-a întâmplat firesc și natural, și eu așa am simțit să fac. Dupa multă documentare serioasă am si acum încrederea că am făcut un lucru extraordinar pentru el.
Am aflat cu mirare că doar puțin peste 12% dintre femeile din România alăptează. Din păcate suntem pe ultimul loc în Europa la acest capitol. Și nu pentru că ar exista neapărat probleme fizice, ci pentru simplul fapt că nu există o informare corectă a viitoarelor mame, sau măcar o informare. Informarea noastră constă mai mult în zvonuri și povești spuse de la femeie la femeie. Mă consider un om educat, trăiesc în capitală și cu toate astea am realizat doar după ce am născut, cât eram de fapt de ignorantă cu privire la acest subiect. Cunoșteam mult sub 10% din ceea ce ar fi fost nevoie să știu. În acel 10% mai mult de jumatate fiind mituri din popor, evident false, mituri ce împiedică de cele mai multe ori mamele să meargă mai departe.
Mi-am propus ca prin comunitatea LaPrimulBebe să le informăm cât de mult putem pe mamele noastre. Împărtășim articole scrise pentru noi de experți și organizăm evenimente de informare de mai bine de patru ani. LaPrimulBebe susține alăptatul, minim 6 luni exclusiv! Însă nu îl susține cu forța sau într-un mod extremist. Îl susține cu blândețe! Cred că rolul nostru, ca de altfel rolul fiecărei mame este acela de a ajuta la o informare corectă si nu la a judeca. Cine suntem noi să judecăm alegerile altor oameni? Nu putem forța pe nimeni niciodată, sa facă ceva ce nu dorește. Dacă mamele au ales o altă variantă de hrană, au ales din motive bine știute de ele. Că a fost lipsă de informație, lipsă de susținere din partea celor din jur, mituri, medici nepotriviți, grijă, stres, hormoni sau pur și simplu așa au simțit ele, nimic nu permite nimănui să le judece alegerile. Nu le cunoaștem contextul si judecând-le nu le sprijinim cu nimic făcându-le să se simtă vinovate. Ba din contră, le rănim fără motiv. Nu cred ca există mame care știau că alăptatul este minunat și au ales să nu o facă. Un copil poate crește foarte bine cu lapte matern, lapte praf, lapte de vacă, capră, etc. Că cel matern are proprietăți mai multe este cunoscut și dovedit științific.
Dacă ne-am hrănit copiii cu lapte praf ar fi minunat să fim deschise și să ascultăm informațiile despre alăptare, fara să ne simțim vinovate că nu am alăptat. Nu avem de ce! Informarea noastră poate ajuta multe alte mame în nevoie. Dacă am alăptat, putem ajuta viitoarele sau proaspetele mame, sprijinindu-le cu informații prețioase, obiective și nu subiective. Faptul că am alăptat nu ne face automat consultanți în alăptare, la fel cum un simplu curs de alăptare nu te face expert. Ideal ar fi să recomandam celor în nevoie experți cu formare medicală și nu doar absolvenți ai unui curs.
Dar parcă cel mai important ar fi să nu irosim timpul tuturor judecând. Atât de simplu putem pune umărul la cauza aceasta. O informație utilă, spusă cu blandețe și ajunsă la o mamă, poate însemna luni bune de lapte matern pentru un copil. Vi se pare puțin? Mie nu, este enorm!
Ce mi-ar fi plăcut mie să știu înainte să nasc despre alăptare:
1. Alăptatul, la început, nu este ca în filme. Este al naibii de greu și am dreptul să simt că este greu, dar mai ales am dreptul să mă plâng cât vreau.
2. Alăptatul SE ÎNVAȚĂ! Nu m-am născut știind deja, iar instinctul matern nu îmi rezolvă problema.
3. Alăptatul corect NU doare!
4. Atașarea corectă este cheia alăptării. Când nu îl atașez bine mă doare.
5. Alăptatul funcționează pe baza regulii cerere-ofertă. Cu cât copilul este pus mai des la sân și suge, cu atat creierul nostru primește semnal mai des, cu ce cantitate să pregăteasca la urmatoarea masă.
6. O pompă extrage, poate sub 30% din cât extrage un copil la sân, așa că nu este cazul sa mă panichez când văd cantitatea scoasă cu pompa.
7. Sânii îi tratăm întotdeauna cu blândețe. Nu îi forțăm, nu lăsăm pe nimeni să tragă de ei ca să desfunde nu știu ce, nu facem nimic din ce le-ar putea provoca durere. Întodeauna punem comprese calde pe ei, niciodată reci!
8. Șansele ca o mamă să nu poată alăpta sunt mai mici decât șansele ca aceasta să facă o boala mortală. Însă da, există cazuri în care mamele nu pot alapta și pace, din motive medicale!
9. Cel mai bun stimulent de creștere a lactației este pusul copilul la sân. Stimularea sânului prin mufarea copilului bate orice ceai, pastilă sau plantă fermecată de creștere a lactației.
10. Nu există lapte prea gras, prea slab, prea nu știu cum. Ăsta e un mit popular fals! Laptele unei mame este produs de către organism în funcție de ce are nevoie propriul copil și își poate modifica compoziția de la masă la masă.
11. Laptele matern și laptele praf folosite în paralel duc invariabil la scăderea lactației. Creierul nostru nu are cum să calculeze și laptele praf, pe care i-l dăm copilului. Produce în functie de cât „cere” copilul pus la sân.
12. În alăptare se poate mânca Absolut Orice îi cade bine mamei! Cu gândul la sănatos și cu măsură, dar orice.
Corpul nostru are capacități uimitoare. Poate că nu ar fi rău să îi dăm mai mult credit și să avem mai multă încredere în el. Până la urmă el este cel care a adus omenirea în anul 2017.
Și în final să nu uităm niciodată, niciodată, niciodată că iubirea unei mame este exact aceeași fie că a alăptat sau și-a hrănit copilul cu lapte praf, fie că a născut natural sau prin cezariană, fie că a vaccinat sau nu!
Buna! Sunt la primul bebe si am norocul sa il alaptez exclusiv la san de 2 saptamani de cand am iesit din spital. Problema mea e ca nu prea ma mulg cu pompa decat ii dau san la cerere si mi-a zis o prietena ca daca nu ma mulg si cu pompa dupa ce suge bebe risc sa raman fara lapte. Este adevarat?? Multumesc!
Buna!
Fii fara griji! Ceea ce faci tu este perfect. Lactatia se instaleaza pe principiul cerere-oferta. Daca tu pui bebelusul la san la cerere nu este necesar sa utilizezi si pompa.
Buna! Un articol foarte bine argumentat.
Eu am nascut in urma cu 14 luni si mi-am dorit sa o alaptez pe fata mea, desi acum privind retrospectiv nici nu stiam ce presupune acest fapt. Facusem un curs amplu de puericultura unde doamna imi spusese ca toate femeile alapteza si totul este minunat, un basm.
Dar realitatea a fost alta, dupa o cezariana programata(sarcina cu multiple probleme si tinuta cu greu), nu aveam lapte. Am nascut intr-un spital din capitala unde este incurajata alaptatea, astfel fetita imi era adusa des pentru a o pune la san, doar ca din cauza atasarii incorecte am facut niste rani la sani de mai mare frumusetea. Practic imi curgea non stop sange din sfarcuri.
Norocul a fost sa dau peste o doctorita neunatolog foarte ok, care mi-a explicat in detaliu ce trebuie sa fac pt a ma vindeca, cum sa atasez copilul si cel mai important m-a incurajat temeinic sa alaptez in continuare.
Dupa 3 saptamani mi-au trecut ranile, in tot acest timp am alaptat, punand copilul des la san imediat dupa ce am ajuns acasa mi-a pornit lactatia si am renuntat la laptele praf.
Acum, ingerasul meu are 1 an si 2 luni, inca mai papa lapte matern, refuzand categoric orice alta forma de lapte.
Nu am folosit niciodata pompa, copilul a fost mereu pus la san, la cerere si a papat cat a vrut.
Imi dau seama cat a ajutat-o laptele matern pt ca a racit o singura data la 1 an si atunci doar cativa mucisori+o tuse care s-a rezolvat cu un sirop+ser fiziologic, nu a avut niciodata scaune moi, nu este alergica la nici un aliment.
Incurajez alaptarea si aceasta trebuie intrerupta intr-un mod natural.
Ne bucuram ca ti-a placut articolul si ca povestea voastra de alaptare a fost una de succes. Iti trimitem ganduri bune.